Browserul este învechit!

Actualizați browserul pentru a vizualiza corect acest site. Actualizați browserul acum!

×

Jurnal de călatorie - Magia insulelor ionice(..din impresiile de călatorie ale turistilor nostri)

14/08/2016 | Vacanțe Vară


Dupa ce anul trecut am cutreierat zona Istria din Croația, unde am descoperit un peisaj cu un farmec aparte în care istoria și natura se împletesc într-un mod deosebit , ne-am gandit anul acesta, ca ar fi o idee bună dacă am merge undeva mai în sud în căutarea unor experiențe noi.

Revenind la vacanța de anul acesta, am dorit incă de la inceput să petrecem un sejur cu masina proprie, mai diversificat si la recomandarea agenției Viaggio.ro, am ales două insule din Marea Ionică: Corfu și Lefkada. Au fost 5 nopți de cazare în Corfu și 5 în Lefkada. De asemenea, am făcut drumul din două bucăți, atât la dus cât și la întors, rămânând câte o noapte la Ohrid-Macedonia (la dus) și una la Paralia Katerini (la întoarcere).



Am ajuns la Ohrid prin Serbia, apoi Macedonia, făcând o oprire în capitală, Skopje, vizitând centrul unde domină statuia lui Alexandru Macedon, dar și alte monumente, în apropierea albiei râului Vardar.

 Lacul de langa Ohrid, care este între Macedonia și Albania se află la 700 m peste nivelul mării, între munți, fiind un lac natural, dintre cele mai vechi din Europa. Peisajul este superb, dar și orașul cu același nume este interesant,  dezvoltandu-se destul de mult pentru turism in ultima perioada. 
 

Am plecat a doua zi spre Grecia, dominați de un sentiment pozitiv, datorita experienței pe care am avut-o in prima noastra escală. Am intrat în Grecia pe la punctul de frontieră din dreptul localității Nikki. Nu suntem siguri că am ales cel mai bun traseu la zona de graniță dintre Macedonia și Grecia până la autosrtradă, dar putem spune că drumul a fost bun și liber, chiar dacă erau serpentine și broscuțe țestoase pe care trebuia să le aștepți ca să traverseze ...

 

Autostrada care te duce către Corfu vine dinspre Salonic și se termină la Igoumenitsa, locul din care ajungi pe insulă cu ferryboatul. Am fost puțin norocoși, pentru că am ajuns la pe la ora 17, iar la 17,30 pleca deja un ferry, dar nu spre Kerkyra (capitala insulei și către care erau mult mai multe curse) ci spre Lefkimi, portul din sud. Vegetația specific mediteraneană și mai ales leandrii plantați pe marginea drumurilor te fac să te simți din primele momente deja în vacanță.

Complexul de hoteluri “Delfinia”, unde am fost cazati se află pe dumul către Kerkyra în dreptul localității Moraitika, pe partea estică a insulei. Este  un hotel de  4 stele, pe malul mării, cu plajă proprie, cu locurile de parcare suficiente.  

Plajele de pe partea estică a insulei sunt mai pietroase, în general zona fiind mai mult influențată de intervenția oamenilor, iar drumul care unește Kerkyra cu sudul trece în mare parte aproape de litoral.

 La Paleokastritsa, pe partea de vest, priveliștea oferită de drumul care trece pe sus este fascinantă, dar totuși plajele din zonă nu ne-au impresionat foarte mult .

 În schimb, tot pe partea de vest am găsit plaje lungi, fără pietriș, nu neapărat aglomerate, care te fac cu adevărat să simți senzația de mare autentică: Glyfada, Agios Gordios, sau Santa Barbara, mai spre sud.



În partea de nord am descoperit un loc frumos, Canal d
’Amur, o plajă nascută  prin prăbușirea versantului. 



Lângă ea se află plaja Sidari, iar mai spre est este o plajă mai mare, Acharavi.

În una dintre zile am zis să vizităm și partea de sud a insulei. Am găsit acolo Kavos, unde nu prea găseai nimic scris în grecește. Peste tot era drapelul Angliei, toate afișajele în engleză, iar tavernele anunțau care mai de care meciul ce avea să fie seara între Anglia și Islanda.

Am mai vizitat cetatea de la Kerkyra acolo de unde peisajul este superb, precum și palatul Achilleion, al reginei Sisi, a Austro-Ungariei, aflat la câțiva kilometri de Kerkyra, care merită văzut atât pentru peisajul oferit cât și pentru valoarea muzeului.


Am pornit apoi spre insula Lefkada trecând tot pe la Lefkimi, îndreptându-ne apoi spre sud

Drumul între insule este de maxim două ore, de la ferryboat, bună parte din el fiind pe coastă. Ajungi în Lefkada pe un pod plutitor, de fapt este un ferryboat fix peste care se traverseaza un canal ce desparte insula de continent. Pentru că am intrat pe partea de nord-est, iar cazarea era in partea de  sud, la Vasiliky, ne-am gândit că n-ar strica să vizităm până acolo plajele de pe partea de nord și de vest a insulei. Așa că prima oprire si  prima impresie a fost chiar în nord, la Agios Ioanis : apa mării  limpede si colorată în nuanțe de albastru-turcoaz. Super!



Apoi, am urmat drumul spre sud, și am poposit si  la plaja Kathisma. Calcarul face ca apa mării sa fie de un  albastru-intens, iar valurile inspumate vin sa intregească peisajul deosebit.



Plaja este lungă, sunt locuri de cazare, taverne, o parcare mare, camping.

 Am continuat drumul spre sud, pe partea de vest a insulei spre Capul Lefkada. Pe ultimii kilometri drumul este îngust, evident cu serpentine și trebuie să fii atent mai ales când întâlnești la o curbă altă mașină. Punctul de oprire a fost la Porto Katsiki. Trebuie să cobori 75 de trepte până parcurgi versantul care te duce la plajă. Locul este superb. Apa mării este la fel de limpede și de albastă. Totuși, fiind pe partea de vest și cu versant lângă, soarele apare ceva mai târziu. Zona fiind mai greu accesibilă, locurile de cazare și restaurantele  nu sunt foarte numeroase.



Am ajuns la finalul zilei si  la locul de cazare, hotelul Vasiliky Bay un hotel de 3 stele, unde mobilierul îmbină modernul cu rusticul, aducându-ne aminte de satul pescăresc ce a fost odată, Vasiliky. Condițiile au fost foarte bune.

Ca și în Corfu, partea de est a insulei, fiind spre continent, este mai puțin spectaculoasă atât ca relief cât și prin coloritul mării. Nidri este stațiunea cea mai importantă de aici, cea mai apreciată de tineri și unde sporturile nautice sunt activitate de bază.

 De aici am plecat cu un vas de croazieră în una dintre zile. Am calatorit cu Makedonia Pallace, dar și alte vase urmau cam același traseu de o zi. Se pornește la ora 10 aproximativ din Nidri, iar primul popas este la plaja Egremni. Acolo s-a stat o ora, am putut face sărituri în apă dar și plajă. Plaja seamănă cu cea de la Porto Katsiki, e însă mult mai lungă și accesibilă doar de  pe apă.  Știam că fusese afectată de cutremurul de anul trecut, și din păcate, versantul s-a prăbușit în mai multe locuri, iar cele 350 de trepte care te duceau acolo nu mai sunt accesibile. Multe vase de croazieră ancorează aici, așa că, dacă nu esti pe vas la ora stabilită poți pleca cu altul 😊. Ca și celelalte plaje de pe partea de vest, peisajul este spectaculos, dar nu se poate spune că nisipul este foarte fin, fiind mai degrabă amestecat cu pietriș.

Tot in croaziera am mai putut vizita plaja Porto Katsiky , insula Kefalonia, si  am facut un popas  pe insula vecina, Ithaki, la Kioni pentru o plimbare de dezmorțire.

Ne-am îndreptat apoi spre insula Meganisi, vizitând “Papanicolis cave”, locul unde se adăpostea submarinul cu același nume folosit în al II – lea război mondial.



Înainte de revenirea din croaziera la Nidri, în jurul orei 18, am mai făcut o oprire, si pe insula Scorpio, sau cum mai este cunoscută –Insula lui Onasis”- de la numele miliardarului grec care a trăit în secolul trecut.

 

Intorcandu-ne la insula Lefkada , zona cascadelor de la Nidri este un alt loc care merită vizitat, se face cam o ora pe jos din centru sau se poate ajunge cu masina mai aproape, mergănd apoi pe defileu 15 minute.

Am mai vizitat si  Sivota, între Vasiliky și Nidri, în sud vest, un golf cu iahturi si taverne, o zona liniștită, unde se poate servi masa. Există pe insulă multe alte plaje mici, mai greu accesibile, putandu-se ajunge acolo doar pe mare sau pe jos, pe poteci înguste. Am remarcat de asemenea pasiunea localnicilor pentru apicultură, mai mereu găsind produse locale atât în magazinele specializate, dar și la negustorii de pe marginea drumului.

Așa cum spuneam la inceput, la întoarcerea din concediu am făcut o escală de o noapte la Paralia Katerini. Nu ne-am abținut ca pe traseu să oprim si la Meteore, incredibilele construcții monahale de pe stânci. Am vizitat doar una întrucât am ajuns oarecum târziu, dar și pentru că ne-am promis să revenim.



Păstrând proporțiile, zonele stâncoase de la Meteora mi-au amintit de cele de la Belogradchyk (Bulgaria), zonă de munte mai accesibilă acum românilor din sud-vest mai ales după inaugurarea podului peste Dunăre de la Calafat.

In Paralia ,am luat  cina la taverna “Struga” unde totul era în română, inclusiv televizorul pe canalul Dolce pentru a urmări meciurile de la Euro. Din păcate, pepenii serviți la desert nu erau de la Dăbuleni  😊 .

Drumul de întoarcere l-am făcut rapid, am ajuns la Calafat în jurul orei 18, plecând pe la 10 de la Paralia și fără să ne grăbim prea tare, savurand impresiile din călatorie.

Una peste alta, am avut un concediu foarte reușit și ne-am încărcate bateriile pentru mai departe!

                                                                         
                                                                                                                     Alina  și   Marius Nicoli -    turisti Viaggio.ro
                                                                                                                               
                                                                      



 

Abonati-va la newsletter pentru a primi cele mai noi oferte!